Trei copaci și o singură chemare
Autor: Alex (Londra)  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de alex_pataki in 31/01/2026
    12345678910 0/10 X
1 / 1

 

TREI COPACI ȘI O SINGURĂ CHEMARE

        Textele de bază

  • Matei 7:19

  • Luca 13:6–7

  • Ioan 15:1–8

INTRODUCERE

   Domnul Isus Hristos a avut un mod unic de a vorbi oamenilor: lua lucruri simple și le transforma în adevăruri veșnice. Un semănător, o oaie, o monedă pierdută, o vie, un pom.

Nu pentru că oamenii ar fi fost simpli, ci pentru că adevărul trebuie să fie clar.

În Matei 7:19, Domnul spune:

„Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc.”

Nu spune „unii pomi”.
Nu spune „pomii foarte răi”.
Ci orice pom.

Iar în Luca 13, când vorbește despre smochinul neroditor, stăpânul spune:

„Taie-l! La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?”

Aceasta este o întrebare grea:
Trăim sau doar ocupăm loc?

Dumnezeu nu ne-a creat doar să existăm, ci să rodim pentru El.

ILUSTRAȚIA CELOR TREI COPACI 

În curtea părinților mei au crescut trei tipuri de copaci:

  • un măr,

  • un plop,

  • și câțiva pruni.

   Ani la rând i-am văzut crescând, schimbându-se, rodind sau uscându-se. Și, fără să știu atunci, Dumnezeu îmi predica deja o predică.

Acești copaci nu sunt doar copaci.
Ei sunt trei feluri de oameni.

1. MĂRUL – OMUL CU RĂDĂCINI ȘI ROD 

   Mărul era bătrân, statornic, bine așezat lângă gard. Rădăcinile lui erau adânci, dar crengile treceau peste hotar. Roadele ajungeau la toți.

Aceasta este imaginea din Psalmul 1:

„Ferice de omul care… își găsește plăcerea în Legea Domnului… El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă.”

Observați ordinea:

  1. rădăcini,

  2. apă,

  3. rod.

Nu există rod fără rădăcini.
Nu există rod fără apă.
Nu există viață creștină fără Cuvânt și Hristos.

Domnul Isus spune în Ioan 15:5:

„Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă.”

Mărul nu trăia pentru sine.

   Crengile mărului treceau peste gard, iar rodul ajungea și la vecini.

   Copiii se înfruptau din merele lui, iar vecinii se bucurau de umbra și de binecuvântarea lui.

Întrebarea pentru noi este simplă:

Cine se bucură de viața ta?
Familia? Colegii? Vecinii? Sau doar tu?

La un moment dat, mărul a fost tăiat.
Și noi vom fi „tăiați” din lumea aceasta.

„Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată.” (Evrei 9:27)

Dar mărul nu a fost uitat.
Viața roditoare lasă urme.

2. PLOPUL – OMUL ÎMPĂRȚIT 

   Plopul a răsărit din senin, chiar în hotar. Nu era mic. Nu era urât. Era impunător. Dar poziția lui era greșită.

   A stârnit ceartă între vecini. Vecinul nostru mereu promitea, că îl va tăia si va face o cumpăna la făntâna lui, ca să scoată apă.

   Așa cum plopul din hotar a stârnit conflict între oameni, tot astfel se dă o luptă nevăzută între Dumnezeu și diavol pentru sufletele noastre.

Biblia spune clar:

„Nu este de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva duhurilor rele.” (Efeseni 6:12)

Plopul primăvara producea puf alb. Mult. Fin. Enervant. Sufocant.

Acești pufi sunt:

  • vorbele noastre,

  • atitudinile noastre,

  • influența noastră.

„Din prisosul inimii vorbește gura.” (Matei 12:34)

Poți fi mare, vizibil, activ în biserică — și totuși să nu aduci rod.

Apocalipsa 3:16:

„Fiindcă ești căldicel… am să te vărs din gura Mea.”

Plopul era în hotar.
Între lumină și întuneric.
Între adevăr și compromis.

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.” (Matei 6:24)

Aceasta este o predică de evanghelizare, și trebuie spus clar:
 Nu poți fi pe jumătate al lui Dumnezeu.

3. PRUNII – OAMENII UMBRIȚI 

   Prunii erau sub plop. La început rodeau. Dar cu timpul, umbra a crescut. Rodul a scăzut. Unii s-au uscat.

Sunt frați, surori care au început bine:

  • cu dorință,

  • cu foc,

  • cu credință.

Dar au fost umbriți:

  • de alți frați, surori,

  • de lideri,

  • de conflicte,

  • de dezamăgiri.

„Luați seama să nu vă împiedicați unii pe alții.” (Romani 14:13)

Dumnezeu vede și plopul, și prunul.
Și El face dreptate.

FINAL – CHEMAREA LUI DUMNEZEU 

Plopul a fost tăiat.
Nu a devenit cumpănă.
A ajuns pe foc.

Ioan 15:6:

„Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară… și arde.”

Aceasta nu este o poveste. Este un avertisment.

Astăzi, Dumnezeu nu te întreabă ce copac pari.
Ci ce copac ești.

„Cercetați-vă pe voi înșivă.” (2 Corinteni 13:5)

Chemarea finală

Dumnezeu nu vrea să te taie.
Vrea să te curețe.

„Pe orice mlădiță care aduce roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.” (Ioan 15:2)

Astăzi este ziua deciziei.

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” (Evrei 3:15)

Întrebarea finală

Ce ești tu astăzi?
Măr?
Plop?
Prun?

Dar mai important:

 Ce vrei să devii?

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 59
Opțiuni